Printează acum! Dă clic pe - STRATEGII DE COPING PENTRU COPIII DE VÂRSTĂ ȘCOLARĂ (pdf)

Cele mai frecvent diagnosticate tulburările psihice la copii 

ADHD, problemele de comportament, anxietatea și depresia sunt tulburările psihice cele mai frecvent diagnosticate la copii.

Tulburarea de hiperactivitate și deficitul de atenție (ADHD)

Conform DSM-V, ADHD este "un model persistent de neatenție și/sau hiperactivitate/impulsivitate care interferează cu dezvoltarea sau funcționarea". DSM-V împarte ADHD în două domenii de simptome: neatenție și hiperactivitate/impulsivitate. De obicei, simptomele ADHD apar la copii mai devreme de 12 ani.

Cum se manifestă copilul cu ADHD la școală?

●       Absent;

●       Neliniștit;

●       Cu dificultăți de memorie în timpul realizării temelor;

●       Are dificultăți de concentrare;

●       Tulburări comportamentale în clasă (comportament obraznic la lecții).

Tulburări comportamentale

Tulburările de comportament la copii sunt definite clinic ca fiind "modele de comportament distructiv". Se manifestă într-o varietate de situații, inclusiv în mediul școlar și familial, precum și în alte interacțiuni sociale (magazin, pe terenul de joacă). Problemele comportamentale frecvent diagnosticate în copilărie sunt tulburarea obsesiv compulsivă (TOC) și tulburarea de comportament.

Cum se manifestă copilul cu TOC sau cu tulburare de comportament la școală?

●       Negativist;

●       Ignoră cerințele profesorilor;

●       Manifestă excese ale temperamentului coleric;

●       Prezintă stări de furie și iritabilitate;

●       Ostil față de figurile de autoritate (de exemplu, profesori sau personalul școlii).

Anxietatea

În DSM-V anxietatea este definită ca fiind "îngrijorarea excesivă și angoasa care nu se concentrează pe o singură cauză". De exemplu, teama de situațiile sociale este o manifestare a anxietății, în timp ce emoțiile ce preced o discuție în public pentru o persoană care nu este obișnuită cu acest exercițiu sunt justificate și prezintă anxietate normală.

Cum se manifestă copilul cu anxietate la școală?

●       Evită anumite situații;

●       Prezintă simptome fizice (dureri de stomac, tremurul brațelor/picioarelor, tahicardie);

●       Este extrem de timid și jenat în anumite situații;

●       Se confruntă cu dificultăți la îndeplinirea sarcinilor în clasă (de exemplu, a răspunde în fața clasei);

●       Absentează de la școală.

Depresia

Depresia la copii se poate manifesta prin tristețe persistentă și deznădejde. Simptomele depresiei variază de la un copil la altul, dar cele comune includ: modificări ale obiceiurilor alimentare, pierderea interesului pentru activitățile care înainte aduceau plăcere, modificări ale regimului de somn, copilul devine mai puțin energic sau hiperexcitabil, neatenție și multe altele.

Cum se manifestă copilul cu depresie la școală?

●       Neglijează lecțiile și temele pentru acasă;

●       Nu se simte bine, lipsește mult de la școală, nu participă la cursuri;

●       Are performanțe slabe;

●       Este izolat și retras;

●       Doarme în timpul orelor.

Comorbidități

Se întâmplă adesea ca problemele de sănătate mintală să se manifeste în mod holistic. De exemplu, un copil depresiv poate prezenta simptome de anxietate sau un copil cu ADHD poate avea tulburări de comportament. Comorbidități sunt caracteristice multor tipuri de tulburări mintale și probleme psihologice.

Cum poți să ajuți copilului tău: indicii pentru părinți

În calitate de părinte, jucați un rol esențial în susținerea copilului dvs. mai ales dacă el are o tulburare de sănătatea mintală. Există multe modalități de a ajuta și a susține copilul dacă la el a fost diagnosticată o tulburare de sănătate mintală.

Începe aici:

• Informați-vă despre tulburarea de sănătate mintală a copilului dumneavoastră.
• Înscrieți-vă la atelierele de informare a părinților despre nevoile mintale a copiilor;
• Conectați-vă cu echipa școlii elevului dvs. pentru a vă asigura că există sprijin adecvat pentru copilul dvs;
• A fi părintele unui copil cu tulburări mintale poate fi dificil, explorați modalități prin care puteți practica auto-îngrijirea;
• Fiți empatic și înțelegător;
• Străduiți-vă să înțelegeți tulburările copilului dumneavoastră;
• Amintiți-i copilului că tulburările mintale sunt un lucru frecvent intâlnit;
• Amintiți-i copilului că este în regulă să se simtă trist, supărat sau frustrat din cauza tulburării mintale;
• Arată multă dragoste și acceptare.

Mediul contează

• Creați un mediu acasă pozitiv;
• Asigurați-vă că elevul dvs. se află într-un mediu școlar pozitiv și sigur;
• Să te simți în siguranță la școală este esențial pentru învățare și sănătate mintală

Încurajează comunicarea

·        Ascultați și respectați sentimentele copilului dumneavoastră cu privire la tulburarea  mintală;

·        Găsiți un furnizor extern dacă copilul dumneavoastră nu se simte confortabil să vă vorbească (terapeut, consilier școlar, psiholog școlar etc.);

·        Puneți întrebări și veniți dintr-o perspectivă a nejudecății;

·        Ajutați-vă copilul să își stabilească obiective realiste;

·        Încurajați-vă copilul să continue să construiască relații puternice cu prietenii și familia;

·        Încurajează reziliența prin conexiune, ajutându-i pe ceilalți și rezolvând probleme.

ÎNCEPE CONVERSAȚIA DESPRE SĂNĂTATEA MINTALĂ

Cu profesorul copilului dumneavoastra

• Anunțați profesorul dacă recunoașteți vreo schimbare în comportamentul copilului dumneavoastră în timpul anului școlar.
• Întrebați de ce resurse dispune școala.
• Informați-vă cum ați putea contribui ca copilul să se integreze mai bine în colectiv.

Cu doctorul copilului

• Pregatește-ți întrebări, ulterior întrebați despre diagnosticul pus;
• Cereți lămuriri cu privire la semnele de avertizare, după necesitate.

CU COPILUL TĂU

·        Puneți întrebări despre lucrurile care îl fac să se bucure;

·        Ascultați gândurile și sentimentele;

·        Descrieți cât este de importantă cunoașterea sănătății mintale proprii;

·        Utilizați un ton neutru - nu presupuneți că copii se simt într-un anumit mod;

·        Aveți această conversație într-un loc liniștit, care nu distrage atenția;

·        Împărtășiți ceva despre ziua dvs – fiți deschis cu privire la gândurile și sentimentele dvs

Tehnica “Baloanele”

Acest exercițiu simplu îl va ajuta pe copil să facă față emoțiilor negative și să se relaxeze după o zi grea.

·        Rugați copilul să vă spună sau să scrie pe hârtie lucrurile care îl fac să se simtă trist, supărat, anxios etc.

·        Apoi rugați-l să închidă ochii și să-și imagineze că aceste sentimente și gânduri sunt localizate în baloane.

·        După câteva secunde, rugați-l să-și imagineze că aceste baloane zboară sus înspre cer. Copilul poate deschide ochii atunci când va simți că emoțiile sunt „eliberate”.

SEMNE DE ATENȚIONARE, FACTORI DE RISC,

ȘI FACTORI DE PROTECȚIE

Sunteți îngrijorat de sănătatea mintală a copilului dvs. și nu știi de unde să începeți? Puteți începe cu:

• Vorbiți cu medicul sau profesorul copilului dvs. despre ce vă preocupă
• Solicitați medicului copilului dvs. să vă recomande un profesionist în domeniul sănătății mintale care are experiență în lucrul cu copiii
• Revizuiți semnele de atenționare, factorii de risc și a factorii de protecție de mai jos.
• Completați listele de verificare și a fișele de lucru din paginile următoare (*notă – acestea nu sunt liste extinse sau complete)

Semnele de atenționare sunt pentru a identifica dacă copilul dvs. suferă de vreo boală mintală. Însă, aceasta nu este suficient pentru a stabili o diagnoză. Trebuie luat în considerare cazul specific al copilului dvs. atunci când îi evaluați sănătatea mintală, dat fiind faptul că simptomele și semnele de atenționare pot varia de la caz la caz.

Factorii de risc sunt variabile, în baza cărora se poate estima dacă el / ea suferă de vreo boală mintală. Factorii de risc pot fi atât caracteristici personale, cât și experiențe din mediul înconjurător al copilului. Conștientizarea factorilor de risc vă poate ajuta la colaborarea cu profesioniștii din domeniu pentru a identifica cazurile de tulburare a sănătății mintale.

Factorii de protecție sunt opușii factorilor de risc. Destfel, dacă sunt prezenți în viața copilului, șansa că acesta să sufere de o boală mintală e mai puțin probabilă. La fel ca și factorii de risc, factorii de protecție includ atât caracteristici personale, cât și experiențe din mediul înconjurător al copilului. Factorii de protecție pot ajuta copilul să depășească, să facă față, sau să revină de la o stare / situație dificilă, precum o boală mintală.

Listă de verificare a semnelor de atenționare

Pune o bifă lângă semnele de atenționare pe care le observi la copilul tău:

• Probleme de comportament recurente acasă sau la școală
• Crize de furie frecvente
• Temeri sau griji neobișnuite
• Hiperactivitate/mișcare constantă în afara normelor
• Dificultăți în a participa la activități cuvenite vârstei copilului.
• Dificultăți de concentrare, atenție sau organizare
• Evitarea oamenilor sau retragerea de la activitățile care obișnuiau să-i aducă dispoziție bună
• Lipsa de energie pe un timp îndelungat
• Dificultăți în a dormi, de a se trezi sau a dormi prea mult
• Iritabilitate ridicată sau reacții emoționale explozive
• Dispoziție și atitudine negativă pe o perioadă lungă
• Plangeri despre felul cum arată (caracteristici fizice), fără o cauză aparentă
• A vedea sau auzi lucruri care nu sunt reale
• A refuza des să meargă la școală
• Scădere continuă a reușitei școlare
• Izolarea, singurătatea și lipsa prietenilor
• Comportament riscant sau periculos (de exemplu, violență sexuală, inițiere a incendiilor)
• A te simți fără speranță sau fără valoare
• Abuzul de alcool sau droguri
• Autovătămarea sau vătămarea fizică a altora
• Gânduri sau discuții despre sinucidere  *Dacă copilul dumneavoastră are gânduri suicidare sau vorbește despre sinucidere, solicitați imediat asistență de la un medic, profesionist școlar sau forțele de ordine și supravegheați copilul.