„Să mergem până la Betleem și să vedem acest cuvânt care s-a făcut și ce ne-a făcut cunoscut Domnul!” (Lc 2,15)

Iubiți confrați preoți, dragi persoane consacrate, iubit popor al lui Dumnezeu,

Deja de ceva timp a fost inițiat drumul sinodal, menit să consolideze acea legătur fraternă ce face din noi toți „o singură inimă și un singur suflet” (Fap 4,32). Scopul final al acestui drum sinodal nu este doar pregătirea pentru Sinodul Episcopilor din octombrie 2023, ci și aprofundarea comuniunii dintre noi și a noastră cu Dumnezeu. Iar pentru atingerea acestui scop, suntem îndemnați de Papa Francisc să mergem împreună. Acum, în apropierea Sărbătorii Nașterii Domnului, aș dori să vă îndemn din nou pe fiecare să mergem împreună – așa cum ne îndeamnă și păstorii – „până la Betleem”, pentru că acolo „Cuvântul s-a făcut trup pentru a locui între noi” (cf. In 1,14). Prin faptul că ei înșiși merg într-acolo, acești păstori devin pentru noi modele de comuniune, participare și misiune, conform cu cele trei teme ale drumului sinodal. Comuniune, pentru că la Betleem ei merg împreună; participare și misiune deoarece, „după ce l-au văzut, au făcut cunoscut cuvântul care le fusese spus despre acest copil” (Lc 2,17).

Așadar, să-i lăsăm pe acești păstori să ne fie maeștri de sinodalitate, mai ales astăzi, când mulți dintre noi riscă să cadă în pericolul egoismului și al individualismului din cauza situației dificile și inedite pe care o traversăm. Să devenim și noi, la rândul nostru, maeștri de sinodalitate, avându-l ca punct de reper pe Pruncul de la Betleem, acest Dumnezeu făcut om, și să ne alipim de el, pentru că, așa cum foarte elocvent o spune sfântul Augustin, „nu există o
altă speranță pentru viața veșnică”.

Să mergem împreună la Betleem, dar nu oricum, ci plini de speranță, știind că „peste cei care locuiau în ținutul umbrei morții a strălucit o lumină” (Is 9,2), iar această lumină este însuși Isus (cf. In 8,12). Trăind în aceste vremuri de pandemie, avem impresia că suntem și noi asemenea celor care locuiesc „în ținutul morții”, în întunericul nesiguranței și al fricii pentru ziua de mâine, pentru propria sănătate și a celor din jur. Însă evenimentul Nașterii Mântuitorului este momentul propice pentru a ne reînnoi speranța. De aceea vă îndemn să ne lăsăm reînnoiți de întruparea Fiului lui Dumnezeu, de venirea sa printre noi ca Emanuel – Dumnezeu-cu-noi –, pentru a fi cu adevărat făpturi noi în Cristos (cf. 2Cor 5,17), trecând de la frică la bucurie, de la deznădejde la speranță, din întuneric la lumină, așa cum ne îndeamnă din nou sfântul episcop de Hippona: „Ești slab, tânjești, boala te asuprește... Speră în Dumnezeu, el este medicul”.

Și dacă vom merge împreună pe drumul sinodal, în măsura în care ne vom da seama pe parcurs că suntem cu toții frați și surori, copii ai lui Dumnezeu, vom experimenta acea bucurie sfântă, supranaturală, care este rod al virtuților teologale – credința, speranța și iubirea –, bucurie ce întrece orice altă satisfacție vremelnică legată de tradiții și obiceiuri locale. Doar această bucurie va rămâne în sufletele noastre și va aduce rod; toate celelalte vor trece și poate că vor lăsa chiar amărăciune în inimile noastre.

Vă invit, dragi creștini, ca, asemenea păstorilor, să vestim și noi tuturor că Domnul Cristos a venit între noi pentru a ne face pe toți copiii lui Dumnezeu. Contemplându-l pe Pruncul neputincios culcat în iesle, total dependent de Maria și Iosif, să ne amintim că există oameni a căror bucurie depinde de bunăvoința și bunătatea noastră. De aceea, să imităm gestul magilor, care „deschizând tezaurele lor, i-au oferit daruri” (Mt 2,11), pentru că, așa cum spune sfântul Ioan Gură de Aur, „nimeni nu este într-atât de sărac încât să nu aibă ceva de oferit”.

În duhul sinodalității și al comuniunii noastre, în bucuria Domnului care se naște, vă doresc tuturor un Crăciun plin de lumina speranței, de parfumul bunătății și de unitatea credinței.

CRĂCIUN FERICIT ȘI LA MULȚI ANI!

† Anton Coșa
Episcop de Chișinău