Ce este stigma? 

„Stigma bolilor mintale lasă o urmă invizibilă, care însă pătrunde mai adânc decât un însemn făcut cu cel mai fierbinte fier” - Gunnar Christiansen

Stigma are patru componente:

1. Etichetarea unei persoane care suferă de o tulburare mintală / psihologică.

2. Stereotiparea persoanelor care suferă de acea tulburare.

3. Crearea unei diviziuni – un „noi” superior și un „ei” devalorizat, ceea ce duce la pierderea statutului într-o comunitate.

4. Discriminarea bazată pe acea condiție.

Pentru mulți oameni, a fi diagnosticat cu o boală mintală este la fel ca purtarea unei pelerine stacojii, o invitație la batjocură și dispreț. Stigma este un prejudiciu, la fel cum este un prejudiciu social  - este bazată pe frică, iar frica este bazată pe ignoranță.

De unde apare stigma? 

• Stigma este o parte din cultura noastră de mult timp. Se pare că este în natura noastră să avem această separare între „noi” și „ei”, când unii indivizi par a fi diferiți.

• Media, mai ales televiziunea, a făcut multe pentru a crea și susține o viziune distorsionată asupra bolii mintale. Persoanele sunt deseori portretizate ca fiind agresive, periculoase și imprevizibile.

• Bolile mintale mai sunt prezentate ca fiind comice. Nimeni nu face glume pe seama bolnavilor de cancer sau de alte boli. Atunci de ce vedem în mod persistent cum bolile mintale sunt ridiculizate?

• Oamenii necontenit folosesc cuvinte ca nebun, psihopat, schizofrenic, țicnit fără a se gândi la faptul că aceste cuvinte ofensează și inferiorizează bolnavii mintal, perpetuând stigma.

• Termenul „Boală mintală” în sine implică o distincție de „boală fizică” și sugerează ceva ce rezultă din vina sau alegerea persoanei, o condiție care „e doar în capul tău”, în loc de ceea ce este, adică o condiție medicală legitimă. Însă boala mintală nu este voluntară – oamenii nu decid să sufere de aceasta.

Care sunt consecințele stigmei? 

Stigma nu este doar ceva ce se întâmplă în jurul nostru. Ea poate fi internalizată cu timpul și acceptată ca adevăr, lucru ce duce la rușine, secrete și tăcere.

• ca urmare, indivizii își pierd stima de sine și întâmpină dificultăți în a-și face prieteni.

• persoanele suferind de boli mintale și familia lor raportează izolare ridicată și singurătate. Se confruntă constant cu sentimente de respingere și excludere.

• unora le-a fost refuzat un domiciliu, asistență medicală, asigurare medicală, locuri de muncă, împrumuturi și alte necesități din cauza istoricului lor cu boală mintală.

• cu toții avem de pierdut. Cei cu boli mintale sunt privați de oportunitățile de a participa în societate, iar societatea pierde beneficiile care ar putea fi aduse de darurile și talentele lor.

• portretizarea falsă și negativă a persoanelor suferind de boli mintale încurajează frica, neîncrederea și percepțiile distorsionate asupra bolii mentale, lucru care se auto-perpetuă în mai multă stigmă.

• stigma poate fi mai distrugătoare chiar decât boala în sine. Cea mai gravă consecință a stigmei este frica și neputința oamenilor de a cere ajutor. 

Stigma devine, prin urmare, o barieră între oameni și ceea ce trebuie ei să fie după voia Domnului.

De ce este important să vorbim despre stigmă? 

• Boala mintală este mai comună decât credem.

• Există tratament și ameliorare a simptomelor efective pentru marea majoritate a bolilor mintale, însă foarte mulți oameni ezită să ceară ajutor sau chiar să vorbească despre această problemă, din cauza fricii de a fi inferiorizat și discriminat.

• În calitate de creștini, cunoaștem că Dumnezeu ne-a făcut după chipul și asemănarea Sa și că ne vede pe toți ca fiind egali și prețioși în ochii Lui. Știm că lui Dumnezeu îi pasă. Întrebarea mai potrivită ar fi dacă nouă ne pasă.

• Noi suntem partea trupului lui Isus, deci avem responsabilitate față de frații noștri creștini și față de orice acțiune facem sau nu facem.

• Tăcerea noastră, ignoranța noastră și lipsa de acțiune au un rol foarte mare în perpetuarea stigmei bolilor mintale.

• Punerea în conversație a sănătății mintale scade rușinea și crește speranța și adevărul.

Trebuie să realizăm că stigma bolii mintale este un dușman pentru comunitatea creștină.

Cum putem micșora bariera stigmei în comunitatea creștină? 

• Rupe tăcerea – discută boala mintală, împărtășește și ascultă experiențele personale.

• Invită persoanele suferind de boli mintale să participe – să-și împărtășească experiențele și darurile. Fă cunoștință cu cei suferind de boli mintale, nu doar după boala de care suferă, ci cu ei ca indivizi.

• Fii un prieten și aliat al celor care suferă de boli mintale – o relație cu ei îți va oferi o adâncă înțelegere.

• Învață – autoeducă-te pe tine și comunitatea ta bisericească.

• Pledează pentru mai multă educație și susținere în comunitatea ta bisericească. Cere de la conducătorii bisericii mai multă informare și susținere.

• Fii atent la ce cuvinte spui – fii un rol model.

• Influențează-i pe alții într-un mod pozitiv prin împărtășirea informației – ajută-i pe alții să înțeleagă mai bine sănătatea mintală.

• Roagă-te pentru cei care suferă boli mintale și pentru familiile lor.

• Intră în legătură cu resursele din comunitatea ta.

• Vorbește atunci când observi vreo informație greșită – scrie sau sună la sursele media care informează greșit și fă-i să realizeze consecințele acțiunilor lor.

• Pledează mereu împotriva discriminării și tratamentului nedrept al persoanelor care suferă de boli mintale.

Refuză să lași tăcerea să perpetueze stigma. Refuză să rămâi în tăcere! Vorbește și luptă!

Isus niciodată nu i-a stigmatizat pe cei cu boli mintale sau alte dizabilități. Ba chiar, el a zis: „Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor!” (Matei 5,3). Să onorăm сuvântul Domnului în lupta împotriva stigmei.