În cea de-a doua serie de reflecții despre gestionarea anxietății, Michèle Hampson ne arată cum putem încorpora o dimensiune spirituală prin metode simple de liniștire a trupului și a minții noastre.

Majoritatea strategiilor de gestionare a anxietății se concentrează pe senzațiile corpului nostru, pe sentimente și gânduri, ignorând astfel dimensiunea spirituală. O bună parte din succesul privind practica yoga rezultă anume din abordarea sa holistică. Prin urmare, această reflecție încearcă să ofere o abordare echivalentă creștină în gestionarea anxietății.

Conștientizarea corpului

Corpul nostru exprimă foarte bine anxietatea, fie că este vorba de modificări ale tensiunii arteriale, de senzația de nod în stomac sau de respirația rapidă. Astfel, explorarea corpului presupune conștientizarea modului în care se simte fiecare parte a sa.

Dumnezeu ne poate ajuta în acest proces fiind conștienți de la început de faptului că trupul noastru, creat de Dumnezeu, este prețios; el este un templu al Duhului Sfânt. Cu harul lui Dumnezeu, încercăm să ne eliberăm de tensiunea pe care o descoperim.

Mișcarea ritmică a corpului este la fel de calmantă pentru adulți ca și pentru copii, așa că o putem folosi pentru a ne ajuta să ne concentrăm atunci când suntem distrași. Suntem chemați să-L lăudăm pe Dumnezeu cu tamburine și dansuri (Ps 150:4). Astfel, ne-am putea concentra atenția asupra lui Dumnezeu printr-o simplă bătaie ritmică la tobă mișcând degetele noastre în timp ce citim un psalm sau printr-un dans ritmic simplu, cum ar fi făcând trei pași lenți înainte și unul înapoi în timp ce ne învârtim încet în jurul camerei. (O putem face bine ascultând Canonul lui Pachelbel în Re major). Acest lucru ne poate ajuta să reflectăm la ceea ce ne atrage spre Dumnezeu și ceea ce ne îndepărtează de El. Vestea bună este că progresăm în ciuda eșecurilor!

Exerciții de respirație

Respirația profundă este importantă în gestionarea anxietății, fiindcă astfel se reduce eliberarea adrenalinei în organism. Este un mod de a ne aminti să trăim momentul prezent în siguranță ca fiind unicul moment în care schimbarea este posibilă.

Putem să ne amintim că Domnul care ne-a dat suflare (Gen 2:7) este mai aproape ca oricând. Putem fi conștienți să respirăm în Duhul lui Dumnezeu pentru a ne umple trupul, mintea și spiritul eliberând tot ceea ce nu este de la Dumnezeu prin expirație. (Un exercițiu similar pentru corp poate fi și "palmele în sus, palmele în jos" , care presupune să ținem palmele în sus pentru a primi iubirea lui Dumnezeu și palmele în jos pentru a elibera tot ceea ce ne împiedică în relația noastră cu Dumnezeu).

Este suficient să respirăm adânc de trei ori pentru a ne calma respirația. Astfel, am putea reflecta asupra faptului că dorim să ne apropiem de Dumnezeu ca Tată, Fiu și Duh Sfânt prin respirațiile noastre care urmează. Am putea, de exemplu, să ne amintim că Dumnezeu ne protejează ca și Creator, că Cristos este în mine și că Duhul Sfânt mă inspiră (Iob 32:8).

Este bine să prelungim expirația, deoarece acest lucru ne liniștește având în vedere că are loc stimularea sistemului nervos parasimpatic, în timp ce inspirația are efectul invers. O modalitate este să-l chemăm pe Dumnezeu spunând, de exemplu, "O, Doamne, ajută-mă!".

Sunt multe exerciții de respirație, care ne recomandă să numărăm în timp ce respirăm - pentru a a avea o respirație mai profundă și pentru a ne distrage atenția de la gândurile noastre anxioase. Putem însă să înlocuim numărarea cu o mantra sau un enunț. Unii s-ar putea îngrijora că aceasta este o practică mistică orientală, dar ea a fost practicată încă din primele zile de către Biserica Ortodoxă. Scopul este de a ne calma respirația pentru a rămâne concentrați mental asupra lui Dumnezeu.

Cea mai cunoscută dintre rugăciuni este cea a lui Iisus care înceepe cu "Doamne Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine", la care s-a adăugat ulterior cuvântul "păcătosul". Cuvintele precum: Emmanuel (Dumnezeu cu noi) sau Maranatha (în aramaică 'Vino Doamne Isuse'), sunt și ele populare.

Practica Mindfulness

Atunci când folosim o mantra, se realizează trecerea de la simple exerciții de respirație la practica unei stări de atenție meditativă asupra lui Dumnezeu. Pe măsură ce continuăm, cuvintele pot înceta și conștientizăm pur și simplu prezența lui Dumnezeu.

În practica mindfulness, putem anticipa gândurile care ne distrag atenția pur și simplu prin faptul că le observăm fără a le judeca și le lăsăm să plece. Am putea să ne imaginăm gândurile plutind ca un nor; sunt doar gânduri. Acest lucru ne ajută să ne dezobișnuim de urgența grijilor noastre, de greutatea regretelor sau de anxietatea care ar putea invada prezentul. Există o analogie minunată în Isaia (44,22) unde Dumnezeu spune: "Ți-am șters fărădelegile ca un nor și păcatele ca ceața dimineții. Întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat". Așadar, ne întoarcem la Dumnezeu în momentul prezent cu următoarea noastră respirație.

Putem să ne imaginăm ceva și singuri, de exemplu, putem să ni-L imaginăm pe Dumnezeu ca pe un râu care curge, iar grijile sau necazurile ca pe niște pietre lăsate în apa vindecătoare al lui Dumnezeu.

Unii consideră că este util să avem un punct de concentrare vizual cu o semnificație simbolică; de exemplu o lumânare, precum Isus este lumina lumii. Pe când pentru alții este important simțul tactil; cum ar fi ținerea unei cruci în mâini pentru a conștientiza prezenței lui Dumnezeu; sau a mărgelelor de rugăciune, pentru a păstra atenția și calmul. O prietenă a descris o perioadă de concentrare slabă, unde pur și simplu își ținea ceașca de ceai de dimineață și își amintea că, în același mod, Dumnezeu o ținea în brațe.

A pune în practică creativitatea

Aceste exerciții pot fi combinate în mod holistic bucurându-ne de descoperirea a ceea ce ne ajută în mod individual. Personal, încerc să respir adânc în timp ce efectuez exercițiile de întindere, recitând Psalmul 8.

Traducere din: St Luke’s Virtual Clergy Wellbeing Programme

Vezi Video : https://www.youtube.com/watch?v=IcYDE11Xhuo