Toate ființele umane, indiferent de ce boală suferă, sunt făcute după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (Geneza 1:27) și suntem chemați să-i iubim „ca pe un alt sine” (Gaudium et Spes, 27). Papa Sfântul Ioan Paul al II-lea a afirmat în special că toți cei care suferă de boli mintale sunt făcuți și după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

De asemenea, trebuie să ne amintim că Hristos este prezent în cei bolnavi: „Am fost bolnav și m-ați vizitat”. (Matei 25:36) așa că, drept creștini catolici, suntem chemați să-i tratăm pe toți cei bolnavi (fie fizic sau psihic) așa cum a fost însuși Hristos. Papa Sfântul Ioan Paul al II-lea a confirmat acest lucru când a spus „Ei bine, Hristos a luat asupra Sa toată suferința umană, chiar și boala mintală. Da, chiar și această suferință, care poate pare cea mai mare, absurd și de neînțeles, îl configurează pe bolnav la Hristos și îi dă parte la patima sa răscumpărătoare.”

Potrivit învățăturii sociale a Bisericii Catolice, accesul la asistența medicală de bază este responsabilitatea fiecăruia și un element esențial al binelui comun (Compendiul Doctrinei Sociale a Bisericii, 166).

Un alt principiu al Învățăturii sociale catolice, destinația universală a bunurilor dictează că săracii, cei marginalizați și toți cei ale căror condiții de viață interferează cu creșterea lor adecvată ar trebui să fie în centrul atenției, deosebit. Aceasta înseamnă că persoanele cu boli mintale ar trebui tratate cu o „formă specială de primat în exercitarea carității creștine” (Compendiu al Doctrinei Sociale a Bisericii, 182). Deoarece ei au fost adesea (și din păcate încă sunt) marginalizați și excluși. Papa Sfântul Ioan Paul al II-lea a afirmat în mod direct acest punct în discursul său : În chipul și asemănarea lui Dumnezeu Întotdeauna? Acesta a abordat problema bolilor minții umane către Consiliul Pontifical pentru Asistență Pastorală şi Asistenței Sanitare cu privire la problema bolilor mintale, când a spus: „Biserica privește aceste persoane cu o grijă deosebită, așa cum privește orice altă ființă umană afectată de boală. ”

Papa Benedict al XVI-lea a dedicat celebrarea celei de-a 14-a Zile Mondiale a Bolnavului din 2006 celor care suferă de boli mintale. În mesajul său pentru acea zi, el a spus:

„Cu această ocazie, Biserica intenționează să se închine asupra celor care suferă cu deosebită îngrijorare, atrăgând atenția opiniei publice asupra problemelor legate de tulburările psihice care afectează acum o cincime din umanitate și reprezintă o adevărată urgență social-sanitară… .”

El a cerut o abordare nouă și mai bună în explorarea stării de sănătate mintală, a cerut un tratament medical mai bun pentru persoanele cu sănătatea scăzută. El și-a exprimat, de asemenea, speranța că întreaga comunitate va înțelege mai bine persoanele cu probleme de sănătate mintală și cei care au grijă de ei, dintre care mulți sunt neplătiți, deoarece sunt membri ai familiei sau voluntari.

Papa Sfântul Ioan Paul al II-lea a subliniat, de asemenea, datoria fiecăruia de a răspunde cu caritate activă celor care suferă de boli mintale, mai ales pentru că Împărăția lui Dumnezeu le aparține:

Este de datoria fiecăruia să dăm un răspuns activ: acțiunile noastre trebuie să arate că boala mintală nu creează distanțe de netrecut și nici nu împiedică relațiile de adevărată caritate creștină cu cei care sunt victimele ei. Într-adevăr, ar trebui să inspire o atitudine deosebit de atentă față de acești oameni care au pe deplin dreptul de a aparține categoriei săracilor cărora le aparține Împărăția cerurilor (cf. Mt 5,3).

În îndemnul său apostolic pentru tineri, Papa Francisc a recunoscut dorința tinerilor care se confruntă cu boli mintale de a trăi viața din plin și a făcut apel la restul comunității să recunoască contribuția lor unică:

„Dorința de a trăi pe deplin și de a experimenta lucruri noi este simțită și de mulți tineri cu dizabilități fizice, mentale și senzoriale. Chiar dacă s-ar putea să nu fie întotdeauna capabili să aibă aceleași experiențe ca și alții, ei posedă resurse și abilități uimitoare care sunt adesea mult peste medie. Domnul Isus le dăruiește și alte daruri, pe care comunitatea este chemată să le recunoască și să le aprecieze, pentru ca aceştia să-și descopere planul de iubire pentru fiecare dintre ei.” (Christus Vivit, 149)

La Festivalul Tineretului Catolic Australian din Perth în 2019, Arhiepiscopul Fisher de Sydney a ținut o alocuție despre tineri și boli mintale. Acestea sunt câteva dintre remarcile sale:

„În contextul Bisericii, familiile noastre, școlile, universitățile și grupurile de tineri ar putea probabil să facă mai mult pentru a educa și a interveni în mod corespunzător în acest domeniu. De asemenea, trebuie să identificăm setările, rețelele de asistență de la egal la egal și tehnologiile care ar putea ajuta. Trebuie să identificăm cei mai expuși factori de risc și care contribuie, cum ar fi stigmatizarea și discriminarea. Putem învăța multe de la societatea contemporană în acest domeniu.”

„De-a lungul istoriei, creștinii au recunoscut uneori boala mintală pentru ceea ce este; ei iubeau și se rugau pentru bolnavi și îi îngrijeau acasă, în parohie și în primele instituții de sănătate mintală înființate de ordinele religioase. Dar alteori au înțeles greșit tulburarea psihologică ca posesie diabolică sau eșec moral și au aplicat remedii care erau departe de a fi utile. (citând Cf. H. Koenig & D. Larson, „Religie and mental health: Evidence for an association,” International Review of Psychiatry 13(2) (2009), 67-78).

„Creștinii au condus drumul în furnizarea de instituții și servicii de sănătate mintală. Dar uneori au împărtășit ignoranța larg răspândită și prejudecățile față de bolnavii mintal și sinuciderile. În zilele noastre, Biserica înțelege că „tulburări psihologice grave, angoasa sau frica... pot diminua responsabilitatea celui care se sinucide” (CCC 2282)… Și Biserica, în cel mai bun caz, susține drepturile celor slabi, inclusiv celor fragili sau bolnavi din punct de vedere psihologic, le oferă prietenie și un cămin spiritual.”

Traducere: justiceandpeace.org - Catholic Teaching on Mental Health