A XXX-a zi Mondială a Bolnavului va fi celebrată la data de 11 februarie 2022. Conform tradiției, cu ocazia acestei zile, Papa Francisc a trimis un mesaj de consolare, de susținere și de apropiere. „Fiți milostivi, precum Tatăl vostru este milostiv” (Lc 6,36). A fi alături de cel care suferă pe un drum de caritate, aceasta este tema propusă pentru reflecție și aprofundare.

În condițiile dificile ale situației sanitare a crescut numărul persoanelor care suferă fizic, spiritual și psihic. Suferința fizică poate fi ameliorată prin tratament medicamentos; cea spirituală poate fi ameliorată prin Sacramentul Pocăinței, Spovada, iar cea psihică poate fi ameliorată prin terapii psihologice.

Boala și bolnavul au fost mereu văzute ca neputințe, ca slăbiciune, ca vulnerabilitate. Însă, dacă folosim imaginea „Trupului Mistic al lui Cristos” (1 Corinteni 12, 12-31), referindu-ne la mădularele slăbite sau bolnave, descoperim faptul că celelalte mădulare contribuie la însănătoșirea celui în suferință. Exemplul cel mai potrivit este cel al unui nevăzător, care își perfecționează celelalte simțuri pentru a compensa lipsa văzului.

Boala dacă este tratată la timp, nu se agravează atât pentru bolnav, cât și pentru cei responsabili de îngrijirea acestuia. Deviza „mai bine previn, decât să tratez” este motorul unei vieți sănătoase în cele trei sfere: fizică, spirituală, psihică.

În ultima zi de curs, înainte de absolvire, un profesor a urcat pe scenă pentru a preda o lecție finală pe care a numit-o o lecție vitală despre puterea perspectivei și a mentalității. Pe măsura ce ridica un pahar de apă peste cap, profesorul a întrebat mulțimea: „- Cât de greu credeți că este acest pahar de apă din mâna mea”? Studenții au strigat câteva răspunsuri - de la câteva grame la câteva kilograme. După câteva momente de răspunsuri în cor în care profesorul dădea din cap la toate, el a încercat să facă liniște și a continuat: „- Din perspectiva mea, greutatea absolută a acestui pahar este irelevantă. Depinde de cât de mult îl țin în mână. Dacă îl țin pentru un minut sau două, este destul de ușor. Dacă îl țin pentru o oră drept, greutatea lui ar putea să îmi amorțească brațul. Dacă l-aș ține pentru o zi întreagă, brațul meu se va „prăbuși” probabil, se va simți complet amorțit și paralizat, fortându-mă să pun paharul jos. În fiecare din aceste cazuri, greutatea absolută a sticlei paharului nu se schimbă, însă cu cât țin paharul mai mult în mână, cu atât pare mai greu pentru mine. Grijile, frustrările, dezamăgirile și gândurile stresante sunt foarte asemănătoare cu acest pahar de apă. Gândiți-vă la ele pentru o vreme și nu se întâmplă nimic drastic. Gândiți-vă la ele mai mult timp și veți simți să simțiți durere. Gândiți-vă la ele întreaga zi și vă veți simți complet amorțiți și paralizați, incapabili să mai faceți ceva până când nu scăpați de ele.

Dacă traumele, tulburările, problemele, bolile sunt lăsate să se dezvolte, fără a lua măsuri împotriva lor, se va ajunge amorțirea trupului, sufletului și psihicului și metodele de însănătoșire vor fi mai îndelungate. Dacă, în schimb, se fac pași concreți în prevenirea și gestionarea corectă a acestora, efectele vor fi benefice pe lungă durată.

„Un gânditor din secolul al XX-lea ne sugerează o motivație: „Durerea izolează absolut și din această izolare se naște apelul față de celălalt, invocația față de celălalt”( E. Lévinas, „Une éthique de la souffrance”, în Souffrances. Corps et âme, épreuves partagées, îngrijit de J.-M. von Kaenel, Autrement, Paris 1994, pag. 133-135.). Când o persoană experimentează în propriul trup fragilitate și suferință din cauza bolii, și inima sa se îngreuiază, frica se mărește, întrebările se înmulțesc, întrebarea de sens pentru tot ceea ce se întâmplă devine mai urgentă”. În fiecare domeniu enunțat mai sus avem oameni capabili, cărora să le adresăm întrebările potrivite, să le prezentăm criza prin care trecem, de la care să așteptăm răspunsuri și ajutor.

Autor: Părinte Gabriel Cochiorca, Catedrala “Divina Providenţei”, Chişinău, Republica Moldova