La 2 februarie, în sărbătoarea Întâmpinării Domnului, este celebrată în întreaga Biserică cea de-a 26-a ediție a Zilei Mondiale a Vieții Consacrate. În această zi, cele opt familii călugărești feminine, răspândite în dieceză în 11 comunități, și cele două familii călugărești masculine, sunt amintite în timpul rugăciunii, pentru darul prezenței lor, semn de comuniune și de impuls misionar.

În Dieceza de Chișinău există în prezent 9 preoți, 2 călugări și 26 de călugărițe. Cu toții sunt implicați în parohii și activități pastorale, în educație și formare, precum și în slujirea săracilor și a persoanelor în vârstă. Prezența persoanelor consacrate este o mărturie de credință plină de bucurie și voluntară, trăită în mod special prin ascultare, feciorie și sărăcie, care sunt punctele fundamentale ale alegerii lor de consacrare.

Există trei motive pentru care celebrăm această zi. Primul este de oferi lăudă Domnul și de a-i mulțumi pentru marele dar al vieții consacrate, care îmbogățește comunitatea creștină cu prezența unor călugări și călugărițe dedicați în totalitate lui Dumnezeu și cu multiplicitatea carismelor lor. Al doilea motiv este acela de a promova cunoașterea vieții consacrate în comunitățile ecleziale. Al treilea motiv se referă direct la persoanele consacrate, care sunt îndemnate să celebreze în mod solemn minunile pe care Domnul le-a făcut prin ele.

De asemenea, este semnificativ faptul că această zi este celebrată în sărbătoarea liturgică a Întâmpinării Domnului, deoarece imaginea acestui eveniment din viața lui Isus dezvăluie trăsăturile caracteristice ale firii sale.

„Îi mulțumesc Domnului - a comentat episcopul Anton Coșa - pentru darul persoanelor consacrate din Dieceza de Chișinău, alături de preoți, tineri, copii, săraci și bătrâni. Este o prezență care îmbogățește drumul Bisericii și care oferă societății o mărturie evanghelică semnificativă”.

Întâmpinarea Domnului este celebrată la 2 februarie, la 40 de zile după Crăciun. Este sărbătoarea liturgică a Prezentării lui Isus în Templu, relatată în Evanghelia după Luca (2,22-40), și cunoscută în popor sub numele de Sărbătoarea Luminilor, deoarece în această zi sunt binecuvântate lumânările, simbol al lui Cristos, lumina lumii, așa cum este numit Pruncul Isus de bătrânul profet Simeon: „Au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre luminarea neamurilor şi gloria poporului tău, Israel!”

Sărbătoarea Luminilor își are originea în Orient, sub numele de „Hypapante – Întâmpinare”. În secolul al VI-lea s-a răspândit în Occident: de la Roma, unde avea un caracter mai penitențial, cu binecuvântarea solemnă și procesiunea lumânărilor care au dat numele sărbătorii.

Această sărbătoare încheia celebrările de Crăciun și, odată cu profeția lui Simeon către Fecioara Maria: „o sabie va străpunge sufletul tău!”, deschide drumul spre Paște.

Pentru o perioadă, această sărbătoare a fost dedicată purificării sfintei Fecioare Maria, în amintirea momentului, relatat în capitolul a doilea al Evangheliei după Luca, atunci când Maria, în conformitate cu legea iudaică, s-a dus la Templul din Ierusalim, la 40 de zile după nașterea lui Isus, pentru a-și oferi fiul întâi născut și a îndeplini ritualul legal al purificării sale. Reforma liturgică din 1960 a restabilit titlul original de „Întâmpinarea Domnului” pentru această celebrare. Conform obiceiului iudaic, o femeie era considerată impură timp de 40 de zile după ce dădea naștere unui copil de sex masculin și trebuia să meargă la templu pentru a se purifica.