Dragi confrați preoți, dragi persoane consacrare, iubit popor al lui Dumnezeu din Dieceza de Chișinău,

Biserica, în Vinerea Mare, contemplând È™i plângând moartea lui Cristos pe cruce È™i depunerea lui în mormânt, a cântat: „Iată lemnul crucii pe care a atârnat mântuirea lumii”. Dar iată că, după o zi cufundată în tăcere È™i în sfântă aÈ™teptare, „în prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață” (Lc 24,1), răsună cu bucurie glasul îngerului care le vesteÈ™te femeilor: „Cel pe care-l căutaÈ›i «nu este aici!», în acest mormânt, nu este aici pentru că «a înviat!»” (cf. Mc 16,6), pentru că „moartea nu mai are nicio putere asupra lui” (Rom 6,9). Sfântul Ioan Paul al II-lea explica acest adevăr al credinÈ›ei noastre spunând că, „în Cristos, viaÈ›a este mai puternică decât moartea È™i mântuirea mai puternică decât păcatul”, È™i de aceea, tot el afirma că „PaÈ™tele lui Cristos este speranÈ›a lumii, ieri, azi È™i în veci”. Asta înseamnă că speranÈ›a „în care am fost mântuiÈ›i” (cf. Rom 8,24) este mai puternică decât deznădejdea care, în clipa morÈ›ii lui Isus pe cruce, cuprinsese inimile tuturor celor care l-au urmat din Galileea la Ierusalim; înseamnă că ViaÈ›a nu se sfârÈ™eÈ™te în Vinerea Pătimirii Domnului, ci îÈ™i află împlinirea în Duminica Învierii, pentru ca de aici, în lumină, să-l conducă pe om spre împărăția cerească, deschisă nouă tuturor prin biruinÈ›a acestei VieÈ›i – care este însuÈ™i Cristos – asupra morÈ›ii.

Moartea Domnului È™i Mântuitorului nostru ne arată cât de mare este ura pe care Satana o nutreÈ™te față de Dumnezeu È™i față de omul creat după chipul Creatorului (cf. Gen 1,27). Trăgându-l pe om în păcat, diavolul vrea să-l îndepărteze de Dumnezeu È™i, asemenea Faraonului Egiptului, să-l subjuge tiraniei sale. Însă, „carele lui Faraon È™i oÈ™tirea lui, le-a aruncat [Dumnezeu] în mare” È™i „dreapta ta, Doamne, pe duÈ™man l-a doborât” (Ex 15,4.6). AÈ™a s-a înfăptuit marea Trecere – Pesah, PaÈ™tele – de la sclavie la libertate È™i din întuneric la lumină. La ura Celui Rău, Dumnezeu are un alt răspuns: iubirea, prin care Isus trece de la moarte la viață, luându-l cu el È™i pe om È™i refăcând în el acel chip divin deformat de păcat. Această Trecere, acest PaÈ™te este ziua minunată – mai minunată decât dânsa alta nu-i – pe care a făcut-o Domnul ca să ne bucurăm È™i să ne veselim în ea (cf. Ps 117[118],24) È™i, în această bucurie È™i veselie, să înaintăm spre propriul nostru PaÈ™te cântând „Aleluia!”

Dragi confraÈ›i preoÈ›i, mă adresez acum în mod special vouă, care, împreună cu mine, purtaÈ›i pe umeri grija poporului încredinÈ›at nouă de Păstorul cel bun spre păstorire. Privind spre Isus, nu puÈ›ine sunt bucuriile care izvorăsc din misiunea pe care o îndepliniÈ›i cu iubire, urmându-i exemplul. Tocmai prin această iubire îl faceÈ›i prezent pe Dumnezeu în comunitățile noastre, făcând să strălucească gloria Celui Înviat. Dar uneori grea pare crucea pe care trebuie să o duceÈ›i zi de zi. În acest sens, îmi amintesc – poate că È™tiÈ›i È™i voi această relatare – cum Ioan Paul al II-lea, împovărat de ani È™i de boală, a fost întrebat de ce nu renunță la slujire. Răspunsul lui trebuie să fie È™i răspunsul vostru în faÈ›a greutăților: „Cristos nu a coborât de pe cruce”. Da, Cristos nu a renunÈ›at să lupte È™i a ajuns la înviere. ÎncurajaÈ›i-vă È™i voi cu cuvintele sfântului Paul: „Mântuitorului nostru Isus Cristos a nimicit moartea È™i a făcut să strălucească viaÈ›a È™i nemurirea prin evanghelie; în el am crezut È™i în el mi-am pus încrederea” (cf. 2Tim 1,10-12), È™i fiÈ›i astfel, asemenea apostolilor, martori ai învierii.

Dragi persoane consacrate, mă adresez È™i vouă, care sunteÈ›i, pentru acest popor al Dumnezeu, ca un canal prin care seva, de la rădăcină – Cristos – ajunge la fiecare om. Mărturia voastră de viață dedicată slujirii lui Dumnezeu È™i aproapelui face ca acolo unde speranÈ›a pare moartă ea să reînvie; acolo unde durerea È™i suferinÈ›a domină să reapară bucuria; acolo unde sărăcia îÈ™i întinde tentaculele să apară licărul încrederii în ziua de mâine; acolo unde lipseÈ™te iubirea È™i gingășia unei inimi iubitoare voi să fiÈ›i mâna prin care Isus îi mângâie pe toÈ›i cei nevoiaÈ™i. Prin munca voastră, fiÈ›i È™i mai departe asemenea femeilor care, mergând la mormânt să ungă trupul lui Isus, devin mesagere ale credinÈ›ei în învierea lui Isus È™i vestitoarele adevărului că Dumnezeu nu-i părăseÈ™te niciodată pe oameni.

Mă adresez È™i vouă, dragi familii, a căror vocaÈ›ie specială este, aÈ™a cum afirmă sfântul Ioan Paul al II-lea, de a fi martore „a legământului învierii lui Cristos, prin iradierea constantă a bucuriei iubirii È™i a siguranÈ›ei speranÈ›ei” (FC 52). Sunt multe provocările care fac dificilă o autentică viață de familie, o autentică viață creÈ™tină trăită în sânul căminului familial. Dar orice provocare poate fi învinsă, orice greutate poate fi depășită dacă îl veÈ›i ruga pe Isus cel Înviat cu cuvintele ucenicilor de la Emaus: „Rămâi cu noi” (Lc 24,29), crezând că, dacă Isus a reuÈ™it să iasă biruitor din lupta cu moartea, veÈ›i reuÈ™i È™i voi să fiÈ›i biruitoare avându-l în mijlocul vostru pe el, bine È™tiind că „unde doi sau trei sunt adunaÈ›i în numele meu, sunt È™i eu acolo, în mijlocul lor” (Mt 18,20).

Mă adresez È™i vouă, dragi copii, mici ca vârstă, dar mari prin nevinovăția care caracterizează vârsta voastră È™i care vă face să fiÈ›i atât de asemănători Domnului înviat. Ce bucurie ar trebui să fie pentru voi faptul că sunteÈ›i predilecÈ›ii lui Isus, care îi ceartă chiar È™i ucenicii săi atunci când aceÈ™tia nu-i lăsau pe copii să se apropie de el È™i spunând că împărăția cerurilor aparÈ›ine unora ca voi! Înviind, Isus a adus bucurie lumii întregi, redându-i nevinovăția de la început. PăstraÈ›i în voi această nevinovăție, păstraÈ›i neatinsă puritatea inimilor voastre pentru ca astfel să-i faceÈ›i È™i voi bucurie lui Isus, care este cel mai mare, cel mai bun È™i cel mai fidel prieten al vostru.

Dragi tineri, mă adresez È™i vouă, pentru că È™i voi sunteÈ›i beneficiari ai învierii lui Isus, aÈ™ spune chiar dintre cei aleÈ™i. Să ne gândim la două dintre cele mai importante minuni ale lui Isus în favoarea a doi tineri È™i care nu sunt altceva decât o anticipare a propriei sale învieri: învierea fiului văduvei din Nain (cf. Lc 7,11-17) È™i învierea fiicei lui Iair (cf. Lc 8,49-56). Mai ales elocvente sunt cuvintele lui Isus adresate fiului văduvei: „Tinere, îÈ›i zic, scoală-te!” (Lc 7,14). AcelaÈ™i îndemn răsună È™i azi È™i vă îndemn să luaÈ›i aminte la el: sculaÈ›i-vă È™i, la fel ca tânărul din Evanghelie (cf. Mc 17,27), exprimaÈ›i-vă tot mai viu dorinÈ›a de a-l urma pe Cel Înviat È™i puneÈ›i în practică această dorință, devenind È™i voi, asemenea tânărului apostol È™i evanghelist Ioan, martori ai victoriei lui Isus asupra morÈ›ii È™i păcatului.

Dragi persoane în etate, în părul cărora a nins cu ani, o vorbă veche spune: „Cine nu are bătrâni să-i cumpere”, arătând astfel cât de preÈ›ioasă este prezenÈ›a voastră în lume, în Biserică. Dacă astăzi suntem Biserică, este È™i datorită vouă, întrucât voi aÈ›i fost È™i încă mai sunteÈ›i pentru mulÈ›i dintre noi primii învățători în ale credinÈ›ei; întrucât aÈ›i fost păstrătorii acestei credinÈ›e în anii când a te saluta cu „Cristos a înviat!” era interzis sau era luat în derâdere. ÎnaintaÈ›i cu curajul credinÈ›ei È™i încredere spre viaÈ›a veÈ™nică, având drept călăuză cuvintele Mântuitorului: „Eu sunt învierea È™i viaÈ›a. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; È™i oricine trăieÈ™te È™i crede în mine nu va muri în veci” (In 11,25-26), amintindu-vă în fiecare zi de cuvintele sfântului Ioan Paul al II-lea cu care am început acest Mesaj de PaÈ™ti, pentru că învierea lui Cristos este È™i speranÈ›a voastră.

IubiÈ›i fraÈ›i È™i surori în Domnul cel Înviat, de orice vârstă È™i de orice stare de viață,

Închei acest mesaj cu cuvintele sfântului Ioan Gură de Aur, care ilustrează atât de frumos misterul învierii lui Cristos pe care-l vom trăi împreună în cele cincizeci de zile ale Timpului Pascal, între PaÈ™ti È™i Rusalii: „Cristos a înviat, iar tu, iadule, ai fost îndepărtat. Cristos a înviat È™i diavolii au căzut. Cristos a înviat È™i îngerii se bucură. Cristos a înviat È™i niciun mort nu rămâne în mormânt. Cristos, înviat din morÈ›i, este capul celor care dorm. Lui să-i fie glorie È™i putere în vecii vecilor. Amin.”

Cristos a înviat!

† Anton CoÈ™a

Episcop de Chișinău