MESAJUL DE PAÅžTI 2023

AL EPISCOPULUI DE CHIÅžINÄ‚U, PS ANTON COÅžA

 „Ridicându-se glorios din mormânt, Domnul nostru Isus Cristos È™i-a revărsat strălucirea asupra neamului omenesc” (cf. Preconiul Pascal)

IubiÈ›ii mei fraÈ›i È™i surori în Domnul,

Cât sunt de plăcute cuvintele Preconiului Pascal care aduc vestea cea bună, care anunță pacea È™i mântuirea (cf. Is 52,7) dăruită nouă de PaÈ™tele Domnului nostru Isus Cristos, adică de trecerea lui de la moarte la viață, eveniment unic în istoria omenirii, dar pe care noi, ca beneficiari ai acestei treceri, îl comemorăm, în straie de sărbătoare, an de an, ca amintire perpetuă a eliberării noastre din robia păcatului È™i a intrării în „È›ara în care curge lapte È™i miere” (Num 13,27). De aceea, tresăltând de bucurie împreună cu oÈ™tile de îngeri, să-l aclamăm È™i noi pe Cel Înviat cu cântarea sfântului Ioan Damaschinul: „Glorie È›ie, Cristoase, dătătorul vieÈ›ii, Dumnezeul nostru!”

Cuvintele Preconiului Pascal ne revelează profunda semnificaÈ›ie a Solemnității PaÈ™telui pe care, ca un singur trup È™i un singur suflet, o sărbătorim în comuniune cu întreaga Biserică a lui Cristos.

Faptul că Isus se ridică glorios din mormânt face din PaÈ™te sărbătoarea vieÈ›ii. Acest adevăr biblic este atât de frumos exprimat È™i în SecvenÈ›a de PaÈ™ti: „Moartea È™i viaÈ›a s-au înfruntat în mod minunat: Stăpânul vieÈ›ii a murit, dar acum e viu È™i domneÈ™te”. Este sărbătoarea vieÈ›ii pentru că „Dumnezeu nu a făcut moartea È™i nu se complace de pieirea celor vii” (ÎnÈ› 1,13). Este sărbătoarea vieÈ›ii pentru că la viață revine nu doar Cristos, ci È™i întreaga omenire supusă morÈ›ii din cauza invidiei diavolului (cf. ÎnÈ› 2,24). Este sărbătoarea vieÈ›ii, pentru că adevărata noastră viață este însuÈ™i Cristos cel Înviat (cf. Col 3,4).

Fiind PaÈ™tele sărbătoarea vieÈ›ii, suntem chemaÈ›i să fim de partea vieÈ›ii într-o lume marcată mult de ceea ce sfântul Ioan Paul al II-lea numea „cultura morÈ›ii”. ViaÈ›a, de la zămislirea ei în sânul matern È™i până la finalul ei natural, trebuie preÈ›uită, apărată, promovată, susÈ›inută. A face astfel înseamnă a trăi îndemnul lui Dumnezeu: „Alege viaÈ›a!” (Dt 30,19) AÈ™adar, să fim părtaÈ™ii vieÈ›ii, spunând „nu” morÈ›ii. Printr-o conduită vrednică de marele dar al învierii să spunem È™i un „nu” ferm morÈ›ii sufletului readus la viaÈ›a harului prin apele botezului, prin lacrimile de căință È™i prin iertarea divină.

Revărsându-È™i strălucirea asupra neamului omenesc, Isus a făcut din PaÈ™te sărbătoarea luminii, odată ce „a suferit È™i, înviind primul din morÈ›i, a vestit poporului È™i păgânilor lumina” (cf. Fap 26,23), aÈ™a cum dă mărturie sfântul Paul. Învierea lui Cristos inaugurează „ziua pe care a făcut-o Domnul” (Ps 117,24), ziua care, datorită luminii ce irumpe din mormântul gol, „nu cunoaÈ™te apus”, după cum ne învață sfântul Augustin. PaÈ™tele este sărbătoarea luminii pentru că Isus însuÈ™i este lumina, ferită de orice pată a întunericului (cf. 1In 1,5)

Fiind PaÈ™tele sărbătoarea luminii È™i È™tiind că, prin sfânta sa înviere, Mântuitorul ne-a chemat „din întuneric la minunata sa lumină” (1Pt 2,9), „să ne dezbrăcăm de faptele întunericului È™i să îmbrăcăm armele luminii, să ne purtăm cuviincios, ca în timpul zilei, îmbrăcându-ne în Domnul Isus Cristos”, aÈ™a cum ne îndeamnă cu iubire părintească sfântul Paul (cf. Rom 13,13-14), trăind în fiecare clipă a vieÈ›ii noastre pământeÈ™ti în haina albă, imaculată, pe care am primit-o la botez.

Domnul ne dăruieÈ™te viaÈ›a È™i lumina „pentru că este bun” (Ps 117,1), iar asta face ca PaÈ™tele să fie sărbătoarea milostivirii. Într-adevăr, „Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit..., ne-a readus la viață împreună cu Cristos” (cf. Ef 2,4-5). Din acest motiv, PaÈ™tele este ziua în care, mai mult decât oricând, „milostivirea Domnului umple pământul”, aÈ™a cum spunea cu secole în urmă sfântul Papă Leon cel Mare. Această milostivire este dovedită de Isus chiar în seara învierii sale, atunci când le apare ucenicilor săi È™i, suflând asupra lor pe Duhul Sfânt, le încredinÈ›ează misiunea de a fi, pentru lumea întreaga, purtătorii milostivirii sale (cf. In 20,23).

Fiind PaÈ™tele sărbătoarea milostivirii, se cuvine să fim nu doar beneficiarii acestei milostiviri, ci, asemenea apostolilor, È™i împărÈ›itorii ei, semănătorii ei, martorii ei credibili prin cuvânt È™i faptă. Apostola acestei milostivi, sfânta Tereza de Calcutta, spunea că „oamenii sunt flămânzi de iubire... Astăzi, în ziua Învierii Domnului, deschideÈ›i-vă inimile È™i iubiÈ›i cum nu aÈ›i făcut-o niciodată”. Mai mult că nici s-ar putea spune.

„PaÈ™tele nostru, Cristos, a fost jertfit” (1Cor 5,7) pentru ca să avem viață, È™i să o avem din belÈ™ug (cf. In 10,10), ca să nu mai umblăm în întuneric, ci în lumină (cf. In 12,46) È™i, având parte de bunătatea Celui bogat în îndurare, să fim milostivi precum el este milostiv (cf. Lc 6,36). Acesta este îndemnul Celui Înviat, acesta este È™i îndemnul meu, iubiÈ›ii mei fraÈ›i È™i surori în Domnul, pentru acest Timp luminos al PaÈ™telui, pătruns de parfumul harului. La acesta, adaug È™i spusele Papei Francisc, care ne cheamă „să lăsăm ca existenÈ›a noastră să fie cucerită È™i transformată de Înviere”, pentru ca PaÈ™tele să fie un motiv de bucurie pentru noi È™i pentru aproapele nostru. Amin.

CRISTOS A ÎNVIAT!

† Anton CoÈ™a

Episcop de Chișinău